Vă scriu azi cu speranța, că îmi ve-ți da răspuns 
Când această scrisoare în mână vă va fi ajuns. 
S-a întors Eminescu la Iașul lui, atât de mult visat
Prietenii în gară, cu drag, bucuroși l-au așteptat.
 
Acum este subbibliotecar la Biblioteca Universității ieșene,
Dar simt cum sâmburele tristeții într-însul mocnit geme,
E și profesor suplinitor la materiile de statistică și geografie,
Dar ridurile frumuseții, se adâncesc în viața-i fără veselie.
 
Acum stă la Miron Pompiliu, în centrul Iașului 
Eu, i-am urmărit pașii lui, pe-aleile Copoului,
Să-l întâlnesc, să îl întreb, de ce nu m-a mai căutat,
I-am spus din nou că îl iubesc, m-a privit lung și a plecat.
 
Un alt prieten al lui spune că își vrea pacea sufletească 
Și cât mai trăiește pe lume, vrea ca să se călugărească, 
Gânduri negre cu rea tulpină s-au înrădăcinat în el,
Vrea să se sinucidă cu stricnină, și-am scris urgent Doamnei Hupel.
 
Am alertat imediat și pe Bădia Ion Creangă 
Să lase tot, și la Emin, cu sfaturi bune să meargă, 
V-am scris și D-voastră, poate cuvântul vostru-ajută,
Să îl salvăm pe Eminescu, să nu facă vreo nefăcută.