Tudor Vladimirescu ești, eroul nostru din povești, care ai condus o revoluție
Contra fanarioților, dar și a turcilor și ca de ei să ne scapi ai cătat o soluție.
Rămas-ai Tudor brav erou, ești un crâmpei de vis ce-ai îmbrăcat „cămașa morții”,
Ai fost un rug nestins, visându-ți viața paradis, jucând-o la menirea sorții.

Pe scara vieții ai urcat, în armată te-ai înrolat, luptând pentru Imperiul Rus,
Și generalul Kutuzov, mândru-n mantia cu dungi mov, în ranguri 'nalte te-a propus.
Te-a decorat, te-a uns cu mir, ordinul „Sfântul Vladimir cu spade”, ție ți l-a dat.
Ai fost Domn printre patrioți, ne-ai scăpat de fanarioți, poporul l-ai eliberat.

Ai fost prieten cu  eteriștii, dar conducând Revoluția din Oltenia cu ai tăi panduri
Ai ridicat-o în picioare la luptă, alături de frații lor și-ai tăi și ei români 
Și-ai spus cu voce apăsată s-audă toți oamenii tăi din tagma eroilor
Ca să știe tot natul „Poporul e norodul și nu tagma jefuitorilor”.

Ce mândru-ai fost când ai intrat cu-ai tăi panduri în București
Poporul fericit te-a-ntâmpinat ca pe un prinț de prin povești
Mulțimea te aclama, văzând în tine un adevărat domnitor.
Dar aliații te-au trădat, te-au asasinat, și mult te-a plâns al tău popor.

Corpul tău sfânt care-a luptat, cu ură a fost aruncat într-o fântână părăsită,
Dar a rămas glasul pădurii, plângând cu flori, prin vremi, a ta tristă ursită.
Te-a iubit întregul popor, și azi te pomenesc în amintire toți românii, cu mândrie,
Ai fost pentru noi toți, un vis, etern portal spre Paradis pentru întreaga Românie.