Tinerețea e ca o floare de colț 
Știm cu toții aceasta prea bine 
Când iubirea se insinuează ca un hoț. 
Așa s-a întâmplat și cu tine Emine. 
 
Dragostea te-a cuprins precum un râu cu spume 
Bătând năprasnic la poarta sufletului tău, 
Îndrăgostit de Veronica, dulcea minune, 
Ți-a fost drag să-ți faci cuib la sânul său.
 
Ai explodat ca un vulcan în erupții 
Fremătând de miracolul iubirii-n poezie 
Și fără a-ți păsa de onoruri și funcții 
Ai vrut să faci din viața ei, o dulce feerie. 
 
Și-acum te văd, deși tu ești departe 
Sub teiul din Copou, pe banca cunoscută 
Puzderie de stele vă luminează-n noapte 
Iar teiul cu-ale lui flori, duios vă sărută. 
 
Tu ai promis Veronicăi superbe poezii să-i faci 
Un templu la care-ndrăgostiții să se-nchine.
Privind la părul ei bălai și la ochii albaștri și dragi, 
I-ai prins surâsul suav în ale tale versuri divine. 
 
O perioadă, revizor școlar Emine, tu ai fost, 
Și cu învățătorul Ion Creangă te-ai împrietenit 
Un hâtru pus pe glume, ce uneori ți-a dat și adăpost 
Iar tu, un loc de frunte, la „Junimea” i-ai găsit. 
 
Oaspete drag i-ai fost în a sa casă-bojdeucă, 
Vă găsea miezul nopții stând în cerdac, la taclale,
Iar noaptea pe la cârciumi erați mereu pe ducă. 
Un vin bun, o pastramă și Creangă haios în vorbele sale.