Strașnici domni erau pe vremuri lăudați de-a pururi fie
Apărând țara de neamuri ce voiau a noastră glie.
Ei făceau din mii de patimi cu durerea lor de țară
Din pământ stropit de lacrimi flori de aur să răsară.

Om politic talentat fost-a Take Ionescu
Zis ,,Take-gură de aur” strălucea cu Filipescu
Și cu Barbu Delavrancea, împreună-au militat
Să unească Transilvania cu Patria Mamă, ca stat.

Fost-a un clarvăzător, om politic înțelept, 
Un talentat orator, și-a luat doctorat în drept.
Făcând studii la Paris, s-a întors plin de mândrie 
Strălucind în Parlament în scumpa lui Românie.

Adresându-se Regelui Ferdinand I, el i-a spus:
-Sire, dă-ne România cea Mare, că nu-i de-ajuns
Să avem loc în cea Mică, nici noi, nici Măria Ta!
De război nu avem frică, uniți, ne vom înălța!

Primul Război Mondial te-a făcut să pleci umil
La Paris, continuând, să duci stindardu-n exil
Cu mari personalități, până în ziua victoriei,
Făurind noi alianțe, garantând noi frontiere.

Din filele vremii grele, din al timpului ierbar, 
Vor fi versurile mele luminițe de cleștar.
Vor rămâne pentru tine, ele din nou, vor trăi
Și cu înfloriri senine, numele-ți vor pomeni.