E sărbătoare mare, și întregul palat
E pregătit de balul dat pentru împărat,
Că el își va alege pe viață, a sa iubire,
Ducând pe culmi înalte, visul la împlinire

Pe care l-a avut, împărăteasa mamă
Pentru al său fecior, crescut de bună seamă
În rigorile Curții, sub semnul disciplinii...
Acum, calm, se plimba pe-aleile grădinii.

Genuna dimineții cu alba ei răcoare
Împinse ai săi pași în marea de splendoare 
A ierbii verzi crescute, la margini de destin
Tresărind la năluca ce-apare din senin,

Foșnind tufișul sorții, uimit că dintr-o dată
I-a izvorât din iarbă, în loc de ciută, o fată...
Parcă plutea-ntre roze, mirosind câte-o floare,
Privind-o, munți de gânduri picură la picioare.

Era Elisabeta, timidă, i-a zâmbit
Și-n fața ei, Franz Josef rămase încremenit
De stelele albastre din cerul frunții înalte,
Și inima în sternu-i începu să tresalte 

Când îi văzu în treacăt, pe mijlocul subțire
Păru-i curgând în valuri, coborând în neștire
Pe trupul de fecioară, în formă de clepsidră...
Dispărea printre roze, precum în apă, o vidră. 

S-aprinde-n al său suflet subtila îmbătare 
Și când sosi momentul, la sărbătoarea mare
Dulci mreji de carne, undiți de zâmbet și privire
Îi încântară ochii, dar lunga sa privire

O căuta-n mulțime, și iată, că apare
Sissi, a sa aleasă, frumoasă ca o floare...
Solemn, el își îndreaptă pașii spre ea zâmbind,
Și-n ritm de dans porniră, inimi plânse, zdrobind. 

Zdrobită a fost Helen, cu inima-n piept arsă
Știind c-a fost aleasă de mama împărăteasă:
Îi privea nălucită și cu un ochi plângea 
Dar în același timp, celălalt îi râdea,

Pentru că dragostea pentru sora-i mai mică
O făcu să-și îngroape durerea-i ce-o suplică...
Zâmbea la fericirea-i cu dragoste de soră
Chiar dacă mama lui, visa să-i fie noră.

Împărăteasa Sissi sădi și vru să crească
Patru flori zâmbitoare- n curtea împărătească,
Dar ceva o schimbase, nu era cea de ieri;
Avea o fericire urzită din dureri.

Medicii îi prescriu o schimbare de climă
Și în timp de un an, în liniște deplină
Ea va călători în Italia, Spania,
Și se va stabili-n castelul din Ungaria

Unde, împăratul Franz, deveni și-aici, rege,
Ungurii au primit-o cu drag, se înțelege;
Pentru că-n cinstea ei, în dar i-au oferit
Castelul, unde Sissi, treptat și-a revenit.

Frumoasă era Sissi, în orice dimineață, 
A sa pieptănătură parcă dura o viață
Pentru-a sa coafeză, ce le-ntrecea pe toate 
Rămânând un model, pentru eternitate.

Dar vai, destinu-i crud, în suflet i-a ciocnit
Mai tragic ca un țipăt, din dânsa a țâșnit 
Sfâșietorul urlet de mamă îndurerată
Jelind moartea fiului, Rudolf, încrâncenată.

La braț cu-a sa tristețe, călătorește iar
În Malta, Portugalia, Egipt și Gibraltar,
Recomandând soțului, pe Kataharina Schratt 
Ce tocmai divorțase de un aristocrat,

S-o i-a ca parteneră de plimbări matinale
Căci ea, împărăteasa, nu îi va sta în cale...
Departe-n insula Corfu, își construiește
O vilă, stând singură, chiar dacă-l mai iubește.

Dar într-o zi când ea, se afla-n incognito
La Geneva, pe ponton, un tânăr a zărit-o,
Era un anarhist care a confundat-o
C-un alt cap încoronat, și a înjunghiat-o.

Departe, peste veacuri...nici moartea n-o învinge,
Și duhul rozei umple pe toți câți va atinge
Urmele-mpărătesei din splendida-i grădină,
Treptele din castelul în care-a fost regină.