Se lasă iar amurgul peste întinsul mării
Și zgomotul de valuri, la vremea înserării,
Aduc legenda scrisă închisă-ntr-un tezaur
A Reginei Maria cu inima de aur.

Lângă Regele ei pășea pe-a noastră glie
În vremurile tulburi, Regina României;
Căutând printre lacrimi să vindece poporul 
De cruda umilință la care-a pus zăvorul.

Cu Regele făcut-ai o Românie Mare
Să fie cunoscută în veci, peste hotare...
Fost-ai flacără vie, Tu, cea de ieri, de azi,
Tu, pururea aceiași la cuget, la obraz.

Tristeți și bucurii, înfrângeri, biruință,
Simțit-ai cu răniții, când cu recunoștință
Îți sărutau mâinile care le aduceau
Pe front, medicamente. La tine, se-nclinau.

Românii v-au iubit și entuziasmați
V-au primit în Ardeal unde-ați fost aclamați 
Ca eliberatori, eroi printre eroi
Bine-ați venit, strigau! Suntem mândri cu voi!

Mama românilor, Regină a României 
Floare-ntre flori ai fost, stând cu mai marii zilei
Ca să negociezi. tare,-ai fost printre cei mari!
În recunoașterea frontierelor României Mari.

De-o rară frumusețe ai fost pe-a noastră glie
Îmbrăcată în soră, sau îmbrăcată-n ie,
Ai fost steluța vie, chiar dacă tu te-ai stins
În inimile noastre rămâi un foc aprins.

Vrut-ai, prin testament, inima să-ți îngroape
La Balcic, la castel, să fii cât mai aproape 
De valurile mării, de pescăruși zburând,
De zgomot de catarge, de marinari, cântând. 

La Balcic, dacă mergem, marea ne povestește 
Că inima Reginei, respiră și-acum românește. 
La Curtea de Argeș trupul lângă Nando, cu care
În crânceni ani de lupta ați realizat România Mare.

Eternă recunoștința a noastră frumoasă Regină
Adusa  la noi de-un destin de esență divină
Te-am simțit a noastră plină de suflet și dor
Icoană sfant-ai rămas în memoria acestui popor.