Fost-a Domnul Cuza Vodă nevoit ca să abdice,
Chiar de-a vrut țara s-ajute, pe căi-nalte s-o ridice.
Mai presus de-a sa voință, au fost politicienii 
Care, prin a lor dorință, au schimbat măcazul vremii.

Vrut-au domnitor identic, dar neutru-n a lor lupte
Duse pe frontul politic. El, străin, să nu-i înfrunte!
Au propus, să i-a ștafeta, prințul Filip, ca un rege!
Dar le-a refuzat oferta, răspunzând la toate rece.

Când a ajuns in România, Carol a sus clar și hotărât:
„Punând piciorul pe pământul românesc, am devenit român!”
Și-a fost un domnitor și apoi rege, sobru și protocolar
Care-a știut să se identifice cu al țării noastre ideal.

L-au încoronat pe Carol, primul rege al României 
Și de-atunci pe 10 mai, e ziua noastră - a mândriei 
Tuturor românilor; că în țara noastră a fost
Dușmanul păgânilor, Carol întâi, cu un rost!

Ne-a scos pe toți de sub jugul unui neam cumplit, păgân, 
Dezrobindu-ne de rugul prins de Poporul Român, 
Ne-a condus în foc la Plevna, în luptă, curaj ne-a dat,
Că prea mare ne-a fost râvna să trăim liberi în stat.

Ne-am acoperit de glorie cu Reduta Grivița,
Intrând cu toți în istorie, România se-nălța
La rangul de regat mare într-o zi de 10 Mai
O ținem ca sărbătoare pe al nostru mândru plai.