Ce tristă e iubirea când e încătușată
Se umflă ca un fluviu, crescând în orice om,
Ea freamătă prin veacuri, de doruri frământată, 
Cum freamătă furtuna prin frunzele de pom.

Așa a fremătat în clipa despărțirii 
Sufletul Elencuței și a lui Ferdinand, 
Care-au ars împreună pe altarul iubirii
Răpuși de sentimente care vin, m-au comandat.

Prin binecuvântarea reginei României
Cei doi se logodesc, dar regele intervine
Când prim-ministru  Lascăr îi spune ferm domniei:
“Aiasta nu se poate Măria Ta, știi bine!”

La despărțire, au plâns iubirea lor curată,
Un univers de patimi adânc pus sub zăvor,
Ca umbrele pe-o undă nelăsând nici o pată...
Și fiecare vorbă ori silabă, a fost ciclon de dor.

-Am fost și noi doi îngeri, legi sumbre am călcat
Și-mbrățișarea noastră, oricât de vinovată
Păstra în ea savoarea întâiului păcat,
Mustind în el iubirea întâia, neuitată.

Ei vor să-mi ia iubirea-mi din pătimașul trup,
Să nu te sorb cu ochii, să nu te-alint cu gura.
Din lațu-mpreunării, de tine să mă rup,
Să mi te-ndepărteze, ca de pe aur zgura.

-Acum când sacul sorții e gol, spre depărtare:
Din mâna mea-ți trag mâna, privirile-mi pierdute
Îți spun, mai înainte să-ți zică gura: “du-te”...
Să te golești de mine ca pentru o plecare. 

O, fericirea noastră, nu înseamnă nimic,
Doar viitorul țării mult mai mult contează,
Eu, pe unde voi merge, în slăvi o s-o ridic!
Vei fi un rege mare, cum românii, visează.

Elencuța ia calea exilului și pleacă
În Franța, iar regina, ia drumul pribegiei
Cu inima-mpietrită și sufletul în teacă,
Ducând mult timp povara, cu dorul României. 

Elena, credincioasă ca soarele de sus
Și-a dedicat iubirea de țară și pământ...
Iubire ce nu are nici iarnă nici apus
În operele sale scrise cu mirul sfânt. 

La Curtea cea Înaltă, familia Regelui
Au ales-o pe Maria de Edinburg, după lege...
Hotărâți să îl însoare  conform Statutului
Au avut șase copii, cel mare, devenind rege.

Sosiți într-o caleașcă trasă de patru cai
Ca doi eroi, zâmbind poporului, la gară,
Regele și Regina pășeau pe Sfântul Plai 
Să fie încolonați, ca regi, în catedrală.