Vei primi cum bine știi din Florența mult visată
Leagăn al Renașterii, scrisoarea mult așteptată,
Aici, unde divinii Dante, Michelangelo, și Leonardo,
Au lăsat urme adânci, din cei mulți care au cântat-o.
 
Străbat străzile Florenței, gândind la tine visător
Sub un cer cu alte stele, mă macină al tău dor,
Astăzi parcă te-am văzut, dintr-o mie de femei,
M-am ținut dup-al ai ei pas, dar nu avea ochii tăi.
 
Dor îmi este de-al tău chip, de-a mea țară cu ardoare
De tradiții, obiceiuri, de mămăligă cu sare.
Aș merge-nspre răsărit până fac răni la picioare
Să te văd înger iubit, să-ți mângâi trupul de floare.
 
Tot hoinărind prin muzee și prin galerii de artă, 
Parcă îți văd buzele în orice Afrodită sculptată, 
În orice Venere „ochi de piatră ce scânteie”,
Că tu-mi ești „divinizarea frumuseții de femeie”.
 
Îmbătat de raze calde și de-a primăverii doruri,
Te văd prin grădini cu nalbe, parcă coborând din nouri,
Dintr-un cer cu alte stele, cu-alte raiuri, cu alți zei,
Te văd o stea între stele unică între femei.