Lăsat-ai Doamne, să se nască-n țară, în cântece de heruvimi 
Eroi ca stâncile crescute, ca brazii falnici pe-nălțimi.
Ei sunt al țării tezaur și ne privesc din cer de dor și infinit
Cum ducem mai departe țara pentru care cândva s-au jertfit

În Panteonul nemuririi urmele lui Nicolae Filipescu
Rămâne-n numele Unirii, alături de al lui Take Ionescu
Pe răbojul unde stau, in rând, marii luptători ca sfinții
Rămași de veghe cu noi, cu strămoșii și cu părinții.

Purtat de elan războinic, Nicu părea hipnotizat
De o singură idee, vrând Patria-Mamă un Stat;
Dezrobirea Transilvaniei, intrarea țării-n război
Alături de forța Antantei chiar dac-a fost pas greoi.

Cuprins de o presimțire în luptă s-a aruncat,
Din mulțime, la un miting, regelui s-a adresat:
„Mărirea ți-o urăm Sire, să te-ncoronezi la Alba, 
Ori să murim împreună pe Câmpia de la Turda.”

La Consiliul de Coroană, a fost bătut pe un umăr 
De Regele Ferdinand cu steluțele în licăr.
„Ai văzut că sunt și eu un român bun, ca și voi?
Am semnat, a noastră țară va intra și ea în război.”

Nu i-a fost dat să mai vadă, să se bucure și el
De Sfânta zi a Victoriei, s-a transformat în porumbel.
S-a dus în ceruri luând dorul și-n zborul lui ca un condor
A lăsat lacrimi în izvorul dorințelor ascunse-ntr-un nor.

De-acolo va fi privit spre Alba Iulia în acea zi fastă
Mult se va fi bucurat și el de sărbătoarea noastră
Și generații întregi își vor aminti a lui strigare:
„Murim sau vom trăi uniți în România Mare!”