Fosta-i lumină pură, azi strălucești în Rai,
O steluță-ntre stele, ai ocupat tu, Mihai!
Poteci spre inimi multe ai făcut în drumul tău,
Sfidând mereu urcușul chiar dacă el ți-a fost greu.

Ți-ai apărat pământul cu brațu--n scutul vremii, 
Din oase de dușmani, făcut-ai zidul vămii.
Neînfricat în lupte, mereu cu spirit treaz
Ai traversat prin veacuri cu renume de viteaz.

Murad cu-al său sângeac ar fi vrut să te-atingă
Luptând ca un turbat, gândea c-o să te-nvingă...
Venind să te provoace sfidând sufletu-ți bun, 
N-a gândit că ești leu, cu un suflet de român.

Șinan Pașă, cu îndrăzneală veni cu ai săi oșteni,
Dar i-ai învins în codrii de lângă Călugăreni;
În noaptea înstelată, cu pulbere de-argint
Fugea înspăimântată gloata înapoi, la răsărit.

Tu îți făceai cărare prin oștirea cea păgână 
Ce când te vedeau călare și cu paloșul în mână
Fugeau mâncând pământul toți turcii, îngroziți,
Implorându-l pe Alah să nu fie de tot striviți.

Auzind de-a ta faimă, munte te vedeau Mihai,
Și-n ropote de spaimă cădeau cu toți de pe cai.
Treceai prin luptă dreaptă prin flinte și prin fum,
Despicând toți ianicerii care iți stăteau în drum.

Ascuns de ochii tăi, pe un picior de deal
Hassan te urmărea, tremurând pe al său cal,
De spaimă și mânie când îl văzu pe Șinan 
Împins de pe pod în baltă de-un oștean.

Tu l-ai zărit Mihai și ai pornit ca vântul,
Turcii,-îi împrăștiai, umplând de stârvuri, câmpul.
Hassan, privea cu groază, pierzându-se cu firea,
Făcu calea întoarsă că-și presimțea pieirea.

Gigantica cupolă pe frunte-ți strălucea
Și zalele-ți de fier, pe corp îți zornăia... 
Iute ca o furtună, strigând cu vocea tare,
În goana să nebună, Hassan voia scăpare.

-Oprește-te Hassan! Să-mi spui dacă voiești,
Pământul meu străbun, să îl mai cucerești.
Dar pașa îngrozit calul își tot zorea,
De spaimă a fugit, veșmântul își rupea.

În fuga să, turbanul îi căzu la pământ, 
Și părul său vâlvoi se-mprăștia în vânt...
În barba-i încâlcită trei gâze său oprit,
Și dinții,-îi tremurau când în cort a sosit.

Spahiii se grăbiră ca să îi dea scăpare,
Beii și ianicerii fugind în graba mare
În frunte cu Hassan, văzând că fuga-i bună
Când au scăpat de ghiaur și de groaza-i nebună.