O, voi ce stați în pace, privind cerul în zori
Opriți-vă și puneți brațe pline de flori
La toți eroii noștri, ce zac în lutul sfânt,
Ce-așteaptă pomenirea noastră, de pe pământ. 

Să-i ridicăm în slăvi în cântec de Psaltire
La crucile de piatră, din sfinte cimitire.
Să smulgem mătrăguna, plecați peste morminte, 
Să mângâiem țărâna, sfioși, luați aminte!

Ei au dărâmat cu trupul hotarul, vrând să moară,
Și lanțul cei strângeau a încetat să doară.
Făcând covor țesut din lacrimi și din sânge 
Zalele lui ce-au strâns, au încetat a strânge.

Pe Olt, pe Jiu, luptat-au, pe frontul din Moldova,
La Mărăști, Mărășești, la Oituz și la Coșna, 
La Doaga, Cireșoaia, Soveja, au luptat
Eroi căzând ca brazii, sângele și-au vărsat. 

Ei au plătit tribut, lăsând părinții, frații
Trecând în batalioane cântând, urcând Carpații
Chemați de-Ardealul Sfânt, hotarul să-l zdrobească,
Cu mult curaj înaintând, țara ca s-o unească.

În ghearele cumplite a morții, a picat
Generalul Dragalina, om mândru, din Banat
Cu fala Libertății Țării, s-a dus zâmbind, 
Lăsând în urmă lumea cel pomenea, jelind.

Eroic a căzut și David Praporgescu...
Rămânând invalid, căpitanul Popescu
A scris versuri de aur, trist că a rămas viu
Cu fața înlăcrimată ,,Fecioara de la Jiu".

Vedea și-n somn calvarul luptând la Mărășești,
Și cum se năpusteau spre oștile nemțești
Flăcăii cei viteji, stând cot la cot luptând 
Prin ninsoarea de gloanțe, dușmanii întorcând. 

Prin ploaia de grenade și obuze înaintează
Alături, la Răzoare, pădurea parc incendiază
Lupta Ecaterina Teodoroiu, dârză și mândră,
Nu îi păsa c-alături moartea stătea la pândă. 

Pe frontul din Moldova, Alexei Mateevici
A murit scriind poezia ,,Limba noastră",-i aici
,,Șirag de piatră rară", rămasă-n veșnicie
Cântată, preaslăvită, în scumpa Românie. 

Reîntregirea Națională a Patriei, străbune
Lăsa copiii orfani, trăind singuri pe lume...
Părinții lor luptat-au, frați, le-au fost codrii, Prutul,
Brazi înalți din câți le-au fost în lupte, scutul.

Dar cei mai hotărâți au fost ostașii din regimentul
Surprinși de-atac pe când își spălau la râu echipamentul
Și-așa doar în nădragi, șarjând la baioneta ca-n delir
Ori cu patul puștii pocnind pe nemți la mir.

Trecut-a mai mult de-un secol de când la Mărășești
Am pus zid neclintit în fața puhoaielor nemțești
Iar fapta lor a luat o forma de-a dreptul legendară,
Ca i-am bătut pe nemți chiar și în pielea goală.