Departe de Pământul Sfânt
În Limba dulce-am să vă cânt
În ie mândră îmbrăcată
Așa cum o româncă-o poartă.
Cânt graiul sfânt de româncuță
Cum ma-nvățat a mea măicuță,
S-audă cele patru zări
Doina noastră din depărtări.
Cântăm în Limba strămoșească,
Balada Sfântă românească
Că Limba noastră-i grai și pâine
Ce o slăvim cu cinste-n lume.
Limba noastră-i Dunărea mare,
Munții Carpați pupați de soare,
Istoria scrisă cu har
De la Traian la Decebal.
O cântă dulce și izvorul
Unde Emin și-a lăsat dorul,
Și teiul din Copoul sfânt
O cântă-n Limba noastră blând.
Frumos ni-i graiul strămoșesc
Mă-nchin smerită, și-l iubesc,
Și oriunde vom fi în lume
Să îl cinstim cu drag române.