Din Cernăuți zburata-i ca vulturu-n picaj
Ca să cunoști orașe și cetăți vestite sub soare,
Ca să ajungi pe Câmpia Libertății de la Blaj 
La frații tăi, români, aflați sub oprimare. 
 
Ai vrut să vezi unde trăiau și alți români
Orașul Blaj fiind atunci în țara neamică,
L-ai întâmpinat c-o vorbă dulce la români,
Spunând vrăjit: „Te salut, Roma mică!”
 
Că așa a simțit inima ta generoasă
Credeai în adevăr și în dreptate 
Voiai ca toți românii să fie acasă
Convins că acest lucru chiar se poate.

„Ce-ți doresc eu ție dulce Românie”
Ai scris acel omagiu patriei străbune 
Ieșit din dragostea de oameni și de glie
Căci țării tale îi doreai un sfânt renume.
 
Atras de-al scenei dulce, fermecător miraj
Ca sufleor și uneori, în roluri mai mici, ca artist
Ai fost fericit ca-ntr-un amețitor și dulce miraj
Cu această viață, când mai vesel, când mai trist.
 
Dar te-ai întors la Cernăuți, mare minune:
Când ai trecut cu brio, examenele ultimului an
Și acceptând drept Eminescu noul tău nume
Așa cum inspirat ți l-a scris, Iosif Vulcan.