Venit-au valuri, valuri pe glia strămoșească 
Încins-au hora mare în Țara Românească.
Un vis străvechi de veacuri atunci s-a-nfăptuit
Când după multe piedici, neamul s-a reunit.

Soarele sus pe cer strălucea cu tărie 
Când Țara Românească întâlnea cu mândrie 
Sora sa mult iubită, Moldova, ca o floare
Îmbrățișând Ardealul, la zi de sărbătoare. 

Sosiți într-o caleașcă trasă de patru cai
Regele și Regina pășeau pe Sfântul plai
Ca doi eroi, zâmbind, poporului, la gară,
Să fie încoronați, ca regi, în catedrală.

În frunte cu primarul și alte personalități
Cu Brătianu, Iorga și Enescu prezenți,
Participat-au toți făcând Alba mai mare
Găzduind foarte multe din capete regale.

Coroana Independenței și cea de oțel rar,
Cu Coroana Albastră se aflau la altar
Făcută la Paris, din aur transilvan
Ca Regina Maria s-o poarte an de an.

Regele și Regina pe tronuri, in laterala
Au asistat la slujba sfințirii-n catedrala
A Coroanelor lor, îngenuncheați pe dale
Până-au sfințit preoții mantiile regale. 

În fața tuturor pe sub un baldachin
Au fost încoronați, făcând cerul senin
Când Mihai Ferechide l-a invitat pe Rege
Să spună Jurământul, cum era după lege.

Inima regelui porni în piept la trap
Când și-a luat coroana și și-a pus-o pe cap:
Iar Mihail Orleanu a invitat Regina
Să-și spună jurământul și ei i se-nchina.

Și-a-ncoronat Regele, Regina către seară
Solemn, mândru-a rostit ,,Proclamația către Țară!"
Românii toți strigau din piepturile tari :
,,Trăiască suveranii României Mari."