De la Eva încoace, de când este Femeia
A fost și va rămâne înger din paradis,
Nemuritoare-n veacuri, ce poartă-n dar scânteia
În fructul existenței, așa cum i-a fost scris.
Din negurile vremii mândră s-a ridicat
Să stea spintecătoare de veșnicii, la proră
O călăuză-naltă pe valul ce-a urcat
Pe umăr de talazuri, soră cu o amforă.
Așa era Phyrene cu trupul mlădios
Când a intrat în tagma hetarielor, care
Ofereau companie și amor voluptuos
În inima Atenei și-al Imperiului mare.
Ea își vâna iubiții tot ca pe cerbi, din goană,
În zvonul de petreceri cântând la flaut, lin
Smulgând de pe-a lor creștet, trofeu, mândră coroană...
Cu arta conversației și-al dansului divin.
L-a cucerit în grabă și pe Proxiteles
Vestit sculptor al vremii, căruia îi propune
Să-i servească, drept model, pentru soclul ales
A Afroditei, zeie, iar el, zâmbind, îi spune:
-Eu te ador cu-același canon ce-ntreg mă-nfrânge...
De îmi vei fi amantă, muză inspiratoare,
Îmi voi vărsa talentul care-mi curge prin sânge,
Vei străluci în veacuri, mereu, nemuritoare...
Căci nu e fericire mai gravă decât chinul
Și dulcea zvârcolire să-ți plac, să te câștig,
Mândria de-a-ți fi scaun, să-ți odihnești destinul,
La patimă mea, truda mai strâns să te-nverig.
Elenssis era raiul puzderiei de lume
În zi de sărbătoare, a Afroditei, stea,
Phyrene pășea nudă sub templul cu renume
Apoi, s-arunca-n marea-n culori de peruzea.
La fel ca Afrodita, ieșea din spuma mării
Cu verzii ochi atlantici, cu sâni de Hesperidă,
Hyperides văzând-o, nu va mai da uitării
Părul său, peste corpu-i, somptuos ca o hlamindă.
Stârnind multe invidii, ea a fost acuzată
De profanarea plajei și de impietate,
Dar a scăpat zâmbind, că a fost apărată
De Hyperides, mândru, care-o scăpă de moarte.
Cu o mișcare bruscă îi smulse-al ei veșmânt
Cum face cămătarul cu victima plăpândă,
Lăsând temuții jurați, muți, fără de cuvânt
Crescând a lor dorință, s-o scape de osândă.
S-a prăpădit Phyrene, frumoasa, pentru care
Hyperides, a luptat s-o scape de la moarte,
Proxiteles, artistul, îi căzu la picioare
Realizând cu muza-i patru frumoase arte.
La moartea sa, iubiții i-au înălțat statuie
Pe care-au amplasat-o în Turnul din Efes,
Ca simbol al iubirii și-a frumuseții vie
Din aurul masiv, pentru al ei succes.