Erou al Bucovinei a fost considerat
Grigore Ghica Vodă când viața lui și-a dat
Pentru pământul sfânt, care-l voiau habsburgii!
A luptat și-a pierdut făcându-și semnul crucii.

Împăratul Iosif al II-lea și împărăteasă-mamă
Își doreau Bucovina, a lor, de bună seamă;
Un coridor s-o facă și să treacă prin ea
Unind Galiția întreagă cu Transilvania.

Dar Domnitorul Ghica, Domn iubitor de glie
N-a privit cu ochi buni ca Moldova să fie 
Împărțită de turci, precum voiau habsburgii...
Și din Constantinopol, i-au dorit capul, turcii.

Respingându-i trimișii, împărăteasă-mamă
S-a plâns sultanului, care-a trimis în grabă 
Înaltul funcționar numit Cabuci Bașa
Aducător de cap, la porunca lui pașa.

Știa măritul domn când a fost invitat
La Iași, de Kara Ahmed, să fie vizitat
Că o să-i taie capul, pretextând o răceală
Că o să intre singur, lăsând oștenii-afară.

Cămașa morții sale, mândru, a îmbrăcat.
Singur, fără ostași la „bolnav” a intrat
Având presentimentul, că săbia turcului
E lungă precum banul, austriacului.

Un bubuit puternic și încă unul sec
S-au auzit deodată. Osteni, și-un doctor grec
Au sărit, să vadă ce-i, cu puștile-ncărcate,
Și-au văzut domnitorul înjunghiat prin spate.

Puterile creștine, au întrebat în legea firii
-De ce-a fost omorât? S-a opus mazilirii!
Răspuns-au otomanii! Și-a doua zi, au jurat,
Bucovinenii triști, credință la împărat

Pământul Bucovinei a fost subordonat 
Direct de la Viena, mulți ani, de împărat. 
Înglobată Galiției, venind pe rând etnii
Colonizând provincia frumoasei Romanii.

Ucraineni, ruteni, nemți, alte etnii de-a rândul 
Veniră ani în șir, colonizând pământul
Frumoasei Bucovine. Românii rămânând, 
Primiră și pe evrei în paradisul sfânt.