Măria Ta și-al nostru scut, Dumnezeu Sfânt așa a vrut
Să ne unești, să fim ca frații, să trecem Dunărea, Carpații,
Luptând om lângă om uniți, că prea am fost năpăstuiți.
Cinstea, curajul și credința, ne-au adus nouă biruința.

Tânăr fiind, îndrăgostit, inima ta a suferit
După suava Elencuța, că te iubea cu toată ființa...
Legea politicii de stat nu ți-a permis, și ai plecat 
La Londra, să-ți găsești iubirea, reîntregindu-ți fericirea.

Logodit te-ai întors' napoi Mărite Rege, printre noi...
Prințesa Missy te-a iubit, urmași la tron ți-a dăruit.
Dând dovadă de eroism, pe front, plină de optimism
A zis să nu ratifici pacea separată și pe răniți îi îngrija devotată.

Vuia pământu-n lung și-n lat când credința țării ai jurat.
Că fiu al Germaniei erai, s-o-nfrunți, era greu, nu prea voiai.
Dar ca „un bun român”, cum ai promis, te-ai ținut de cuvânt.
Jertfa de sine, se-nțelege, când vrei ca să respecți un jurământ.

Ne aștepta de mult Ardealul de sute de ani, cu elanul
Ca să venim să-l dezrobim, ca forțele să le unim.
Să rupem jugul milenar, Rege-ai fost cel dintâi stegar!
Vrut-ai s-adune romanii uniți, la altare străbune.

Prin lupte ne-ai purtat mereu, și cu credința-n Dumnezeu 
Și-ai ținut sus steagul mândriei, pentru unirea României
Viteji, scrâșnind cu înverșunare, să fie România Mare.
Maria Ta, ai fost cu noi în dezastre, dar si-n victorii!

Strămoși au povestit prin ani, cum loveau în ai lor dușmani.
La Oituz, Mărăști, Mărășești, în lutul sfânt ai să găsești
Eroi care-au predat ștafeta, murind la braț cu baioneta.
Ai vrut și-ai reușit ca sa unești, Măria Ta, o țara ca-n povești.

Te-ai întors cu Regina Ta la București în ziua-n care se bucura
Toată suflarea-n Alba Iulia, unde se proclama Unirea.
Mulțimea-ntreagă v-a chemat, într-un glas, toți v-au aclamat;
Soldați, părinți, bunici și frați, aici, când ați fost încoronați!