Am tresărit, primind scrisoarea, cu doru-mi singură vorbesc
Tu mi-ai adus alinarea, Doamne, ce mult te iubesc.
Domnește-n jurul meu tăcere, nici nu mai știu ce să mai fac,
Și sunt pătrunsă de durere, aș veni-n zbor, să-ți fiu pe plac. 
 
Azi, ca și ieri mă simt legată, ai fost și vei fi viața mea,
Stăpân îmi ești ca altă dată, când inima mea te iubea
Așteptam Emin de la tine, scrisoare dulce de amor
Nici nu speram că ea mai vine, felice-am fost de al tău dor.
 
De multe ori cu capu-n mână, gândul meu îmi zbura pribeag, 
Mă amăgeam că-ți sunt stăpână, pe veci sufletului tău drag,
Și nici nu mai credeam vreodată, că pentru mine tu suspini
Când inima-mi era-ntristată, crezând că la alta te-nchini.
 
Nici nu mai știu ce e cu mine, să vin nu aș mai îndrăzni, 
Că tare-mi e frică Emine, că mă lași baltă într-o zi,
Acum la răsărit de lună, eu cred în stele și-n povești,
Dar mâine cred c-am fost nebună, socotind că mă iubești.