La centenarul răscoalei lui Horia, Cloșca și Crișan
Sub prezidenția lui Miron Pompiliu, organizator,
Eminescu si Creangă au fost invitați în sala Traian,
Impresionând invitații, prin prezența lor.
 
După comemorarea evenimentului a urmat,
Un praznic cu multe tacâmuri și cuvântări;
Ion Creangă ridicând paharul, a închinat, 
Pentru marele poet; inundat de un val de aplauze și urări.
 
– Să ridicăm paharul, în cinstea poetului divin!
Care-a scris „De la Nistru pân'la Tisa”, fericească-l versu...
Întreaga sală a izbucnit cu aplauze, ridicând paharele cu vin,
Închinând și strigând „Să trăiască geniul națiunii, Eminescu!”
 
Invocându-se cu insistență, numele său iubit,
Eminescu s-a ridicat în picioare cu paharul în mână, 
Mulțimii din sală ce-l aplauda, a mulțumit,
Închinând: „Beau pentru țărănimea română!
 
Purtăm mândria țării în sufletele noastre,
Să nu lăsăm pe nimeni, flacăra iubirii să ne-o stingă,
Vom fi bătuți de vânturi, furtună și dezastre
Noi, să îi fim ei scutul, nimeni să n-o atingă.
 
La noi soarele mândru trimite-ntâia rază,
Apusul tot aici îl admirăm din urmă,
Pe fruntea ei lumina, de-a pururi scânteiază, 
Dragostea pentru țară, nimenea nu ne-o curmă.” 
 
Așa grăia poetul, cuvântul îi zbura
Precum un vultur liber, cu aripe rotate... 
Luminând, acolo sus, pe veci va rămânea 
Luceafăr strălucind, pe cerul țării devotate.