Iar mă lași ca să aștept, rânduri de la tine scrise,
Ca să-mi spui tot ce gândești de iubirile-mi promise.
Dacă le-aș primi acum, m-ar mulțumi un cuvânt, 
Ca să-mi pot vedea de drum, cu sufletu-mi mohorât.
 
Ești iubirea vieții mele, miracolul meu dat de sus,
Să curgă lin ca un pârâu, din răsărit pân'la apus,
El a făcut să înflorească, speranțele și visele,
Iubirea ca să mă trezească, să-mi tulbure nopțile.
 
E un pahar dulce-amărui, plin cu miere și cu venin,
Dar nu pot spune nimănui, de-ai să mă chemi, eu o să vin,
Să-ți povestesc cât mă omoară, iubirea ce ți-o port în piept,
Cât mă omoară gelozia, amară ca pelinul fiert.
 
Iubită Tolla fată dragă, nu mă mai ține- atât pe jar,
Mai dă-mi din nou suflu de viață, că simt trăirea-mi în zadar,
Și îți promit să-ți trec numele, în mare-a carte-a veșniciei, 
Ninsorile și vânturile, să nu stingă focul făcliei.