Stoluri de gânduri zbor, prin mintea-mi trează
Privesc la lună și gândesc la tine,
Un ochi îmi râde, altu-mi lăcrimează 
E-atâta fericire și tristețe-n mine.
 
E fericirea-n suflet sădită ca o floare
Dragostea ce-a pătruns în inimă și-n piele,
Dar și o gelozie cumplita, ce sfâșie și doare
Tu îmi ești vindecarea, ești leacul vieții mele.
 
Ți-am scris îngerul meu, dar n-am primit răspuns 
Și nici nu știu dac-ai citit „De ce nu-mi vii”, să știu, 
Poate scrisoarea mea-i încă pe drum, la tine n-a ajuns
Sau poate vrei să mă surprinzi, să-mi vii noaptea târziu.
 
Te-aștept în noapte ca să vii „cu ochi ce izvorăsc scântei”,
Să mă iubești,  să mă alinți, cum știi doar tu, de vrei
Și tot mă-ntreb „de ce nu-mi vii”, când stele-n boltă pier,
Când gândurile-mi sunt pustii, sufletu-mi e stingher...
 
Mi-ar fi plăcut când ai citit in vers chemarea
Să fi venit aici, să te privesc cu  dor, cu drag,
Mai am cu mine lira, ca să-mi asculți cântarea, 
Și-n ceas de taină să re-înnodăm al dragostei șirag.