Doresc să intru paj, în suita Majestății Sale 
Regina inimii mele Veronica, și-n toate gândurile sale
Supus ca un câine las gaj, la picioarele tale,
Dragostea mea pentru tine, care-i de liliac floare.
 
Pupați-aș ochii tăi nebuno, eu te iubesc cu sufletul, 
Să nu -mi treci fierul prin inimă, luându-mi și zâmbetul;
Te iubesc mult, ca un nebun, și te voi iubi chiar și mort,
Veronicuța mea îți spun, te-aș gusta ca pe un măr copt.
 
Tu ești regina stelelor, din cerul meu cu astre plin,
Împărăteasa gândurilor, tu m-ai chemat, eu o să vin.
Tu mi-ai dat zile aurite, și de aceia te iubesc
Mai mult decât mi-aduc aminte, c-aș fi iubit, de când trăiesc. 
 
Eu te iubesc mai mult pe tine, decât îmi iubesc viața mea,
Și stau mereu cu frica-n sân că îmi voi pierde dragostea, 
Tu îmi ești dulcea mea comoară, nu vreau să mi-o fure cei tari,
Acest gând urât mă omoară, că-i plină lumea de tâlhari. 
 
Mi-e dor de tine moțule, iubita mea, boboc moțat,
Ești inteligentă și dulce în sufletul meu ai intrat,
Ești gentilă și radioasă, frumoasa frumuseților, 
Din multe flori cea mai aleasă, tu ești prințesa florilor.
 
De câte ori îmi spui că ieși, gătită-n lumea poeziei
Eu mă frământ, mă mușcă-n pripă, șarpele crud al geloziei,
Nu aș vrea să râvnească nimeni, la grădinița mea de nuri,
Și chiar de te curtează unul, să râzi de el, te rog să-mi juri.