Să te iubesc, sau să te las?
Stoluri de gânduri sufletu-mi frământă,
Că-n el o îndoială a rămas 
Eminul meu, pe-al vieții front de luptă.

Vioara sufletului geme-n cânt, 
Arcușul lunecă pe strunele durerii...
Îl las să lunece, ea să se piardă-n vânt,
Eu mă îmbăt cu amintiri de gustul mierii.

Aș da orice să mă mai ții de mână 
Mă sting de dor precum o lumânare, 
Mă plimb în noapte căutând în lună
Să-ți văd frumosul trup cu fața zâmbitoare. 

Tu mi-ai băgat adânc sulița-n suflet
Înmuiată cu iubire și cu dor,
Îți caut printre stele al tău zâmbet,
În brațele-ți vânjoase-aș vrea să mor.

Sunt roaba vieții tale cât trăiesc
Te voi sluji în versuri și în cânt, 
Plângând în noapte numele-ți șoptesc
Te voi iubi pân'voi intra-n pământ. 

Ești soare ce mi-ai luminat destinul
Pentru tine-aș muri, bând cupa cu venin,
Chiar dacă știu că mi-ar fi aspru chinul
Aș face-o din dragostea ce ți-o port, Emin.