Iubiți-vă români strămoșii voștri! Că ei au fost eterni și vor mai fi.
Se vor uita mereu în ochii noștri, din alte vremi, din alte galaxii.
Curajul lor să nu îl dăm uitării, oriunde-am fi, oriunde ne-om afla,
Să ne cinstim eroii țării, ce deseori și-au dat și viața pentru ea.

Când Traian, împăratul roman, a cucerit Dacia, vrând să ia și dovada 
Regele dac, s-a sinucis, ca să nu fie dus viu ca trofeu, la parada
Organizată la Roma cu aurul dacic după crâncena luptă, dobândit
Ce în Forum, și în măreața Columnă, Traian va fi investit.

Apolodor din Damasc, vestitul arhitect ce cu mult har a ridicat
Podul de piatră peste Dunăre la Drobeta Turnu Severin înălțat,
Avea să urce spre cerul Italic o mândră Columnă sub soare
De durere pentru învinși, de glorie pentru împăratul cel Mare.

Pentru omagierea cuceririi Daciei, cu coloniști romani, colonizând-o 
El, i-a unit cu băștinașii, încet, încet, reconstruind-o
Chiar dacă au fost dușmani în războaie, ei, împreună s-au unit
Formând o patrie comună! Dacia Felix s-a numit.

Privim astăzi Columna cu scene de luptă dintre daci și romani
Ecoul lor parcă se aude și-acum, după atâtea sute de ani...
Dar Traian n-a lăsat, după victorie, Dacia pradă barbarilor prin veac
Ci a reconstruit-o și cu coloniști romani a altoit vechiul stat dac.

Coloana stă și astăzi prezentă și mereu vorbind de noi
Românii, urmașii de drept ai celor doi neînfricați eroi.
Iar Decebal, deși învins, în cartea de istorie ce scrie viitorul,
Avea să intre braț la braț cu împăratul Traian, biruitorul. 

Mergeți români la Roma unde sub clar-înaltul cer italian 
E scris pentru eternitate-n piatră, pe soclul Columnei lui Traian
Veritabilul certificat de naștere a unui neînfricat popor
Care și-a apărat țara și limba, cum o va face și în viitor.