În mrej de lună sunt mereu țesute legendele despre eroi.
De sus, de veghe-au stat luceferi privind cum gloanțele vin roi
Mușcând din trupurile care apărau țara de dușman
Trecut-au anii, noi rămânem, să-i pomenim an după an.

În Primul Război Mondial, e rănit, Grigore Ignat; 
În Campania din Transilvania, unde s-a remarcat
Și-n luptele ce au urmat, cu tara ocupata-n mare parte
Deși ai fost din nou rănit, luptata-i pe viață și pe moarte.

Pentru fapte de vitejie, fu premiat și avansat
La gradul de locotenent, cu ordine fu decorat;
Coroana României, Steaua și Interaliata,
Îl purta-n grad de căpitan, pe culmi înalte, soarta.

Pe frontul de la Mărășești căzu Ignat, la datorie
Luptând de la cota 100 alături de soldați, o mie...
Înfruntând trupele germane în Lupta de la Răzoare,
Cu mitraliera-n mână secerând valuri dușmane.

Fost-ai Ignat decorat cu Ordinul „Mihai Viteazul”,
Din cer, o lacrimă-ai dat, udând patriei obrazul
Când văzut-ai că eroii ce-au vărsat sângele lor
Sunt pomeniți, decorați, de cei vii sub tricolor.