Voievod ce-a ținut steagul țării sus în soare
Un viteaz fără pereche ce-a făcut din pieptu-i scut,
Pentru gloria Moldovei și a ei neatârnare 
Peste veacuri s-a numit: Ștefan cel Mare și Sfânt. 

Cum el nu a mai dorit, tribut la turci să plătească,
Sultanul s-a supărat și-a trimis oștire multă
Cu ieniceri și spahii pe Ștefan să-l pedepsească,
Ca să-l scoată din domnie, furios, că nu-l ascultă.

Ștefan a trimis copiii la șiguranță-n pădure
Iar la sate le-a dat foc și hambarele-a golit
De-a rămas numai cenușa peste curți și peste șure
Și ca nici apă să aibă, fântânele-a otrăvit. 

Era noapte crâncenă pe câmpia de ger arsă
Turcii încercau s-ajungă la Suceava, în capitală,
Însă Ștefan,  i-a atras, într-o zonă mlăștinoasă 
Unde s-a împotmolit păgânimea furioasă.

Ștefan cu ai săi viteji nu au vrut a se supune;
Și aprig ei s-au luptat, zdrobind pe invadatori
 Podul Înalt martor a fost ca oștirile păgâne
Care-au mai rămas, fugeau izgonite m zori.

Fost-a lăudat Ștefan de regi și contemporani
Însuși Papa de la Roma l-a numit ,,Atlet al lui Christos"
Voievod vestit în lume c-a învins turcii dușmani
Ca un soare strălucește printre veacuri glorios.