E ultima scrisoare pe care-o scriu Emine
În astă lume tristă, nimic nu mă mai ține
Când nu ești lângă mine, să-ți simt al tău parfum
Aș vrea să zbor la tine pe coama unui fum.

Florile mele dragi au înflorit, sunt bine,
Mă vor ierta desigur, că voi veni la tine
Cu zâmbetul pe buze, să îți mărturisesc 
Că mi-ai lipsit Mițule și să îți mulțumesc 

Că mi-ai fost mierea dulce și-ai fost otrava mea
Din care am sorbit cât am trăit, și-aș vrea
Și-n raiul care ești să vin, s-o beau cu sete
Că prea mult te-am iubit și te iubesc, băiete.

Corespondența noastră ce-am strâns-o an de an
Ca pe un scump tezaur, nu va rămâne-n van,
Am lăsat-o la fete, iar dup-a noastră moarte
Ele vor hotărî de vor fi publicate.

Vreau lumea să cunoască în fiecare rând
Iubirea pătimașă ce ne-am purtat-o în gând
Cu focul pasiunii și dincolo de moarte,
Lăsând scris „te iubesc” în semnul meu de carte.