Ne-am născut în istorie, crescând cu al tău nume,
O! Cuza, al nostru Domn, ai rămas pe vecie
Domnul măreț al Micii Uniri care-a știut a pune
Bazele unei Nații, creând întâia oară o Românie. 

Mica Unire a fost, un permanent imbold
Și ai știut ca să creezi ordine bună-n țară
Creând premisele Marii Uniri a întregului norod,
De-aceia, cu credință, un neam te înălțară.

Pe unde ai trecut, ai fost lumină vie,
Ca un far pe marea azurie cu valuri line
Castel înalt de pace cu turnuri de frăție
Îți mistuiai ființa, să luminezi mai bine..

Parcă te văd, Maria Ta,  când în fruntea Adunării,
In zi de Sfântă sărbătoare ai luat destinul țării.
Ai stat pe-același tron ce-a stat Ștefan cel Mare, 
Ai fost al nostru Domn în țara ca o floare.

Ne-ai învățat ce-nseamnă cuvântul Demnitate 
Să ne iubim ca frații, cu inimă străbună, 
Sa nu uitam nicicând de Unire și de Libertate
Toți fii României, mereu, să fie împreună.

De mult plecat-ai sus, dar ne trimiți mereu
Un curcubeu spre țară, când ploaia se revarsă, 
Să ne țină uniți, chiar de ne este greu
Împrăștiați prin lume, cu dor ce ne apasă.

De mult timp printre îngeri, te odihnești zâmbind,
Că ai lăsat în urmă pe-a Timpului hotare
Numele tău cel mare, Cuza! Mulți ani în șir rostind,
Sute de generații cu stimă și onoare.