Emin al meu, tu ai plecat
În singurătatea ta stelară,
Lacrimi la mormânt ți-am vărsat
Din ele maci vreau să răsară.
 
Pribeag prin stele ai ajuns
În pacea liniștei eterne,
Eu am rămas cu al meu plâns 
Cu mări de lacrimi printre gene. 
 
Ochii mei plânși, caut mereu
Răspunsuri, care-mi sunt poveri,
Ai fost pentru mine un zeu
Te-am sărutat până mai ieri.
 
Ai fost sufletul, sufletului meu
Inima mea a bătut în cadența inimii tale,
A bătut și va bate, pentru tine mereu
Voi veni lângă tine chiar de-ar fi ultima cale.
 
Voi lăsa lacrimile mele sângerând,
Pe-al tău mormânt să înflorească macii,
În tei privighetorile frumos cântând, 
În lan de grâu s-alerge, în voie, pitpalacii.
 
În genunchi mă rog ca un ecou
La altar aprind o lumânare, 
Din lumina ei un curcubeu 
Să se nască s-ajungă la soare.
 
Să îmi poarte pe magică aripa sa
Sufletu-mi grăbit, până la tine,
Să fiu lângă tine iubite, steaua ta,
Luceafăr drag, sa fiu mereu cu tine.