Eu te-am visat, Emin, în al meu vis
Erai luceafăr blând, pe bolta azurie;
Și mă chemai să fiu steluță-n Paradis
Să dăinuim în veci, pe cerul poeziei.
 
Doream ca să ajung, lângă tine, să vin
Încet, încet parcă-mi luam zborul,
Nimeni nu mă oprea din zboru-mi lin
Eram precum un fulg, că jos îmi lăsam dorul.
 
Sus, tot mai sus zburam și uitam a mea viață 
De poala genelor voiam să se desprindă,
Ca lacrima de sloiul lung de gheață ,
Numai sufletul pur, la tine să ajungă.
 
Dar m-am trezit, și viața-mi era sumbră,
Prin „codri de aramă”, te-așteptam în zadar,
În Mănăstirea Văratic intram cu a mea umbră, 
Că sa mă rog pentru noi, în genunchi la altar.