„Mai bine-aș smulge sufletul din mine”,
Decât să trăiesc fără tine în zori, 
Tu ai plecat și ai luat cu tine
Esența vieții mele sus în nori.
 
Mi-a rămas pe retină semnul mâinii tale 
Care mă saluta trist, când ne-am despărțit 
Se oglindea amurgul pe lacul trist din vale 
Soarele se stingea, palid, cu tine-n asfințit. 
 
În clipa despărțirii ne priveam amândoi 
Cerând și dând c-un bun rămas iertarea 
Că prea mult ne-am iubit și-am suferit noi doi 
Se-mbrățișau în umbră iubirea și uitarea. 
 
„Ah mierea buzei tale am gustat-o”,
Rămasă singură, gust firul de venin,
Dragostea ta n-o uit, nici n-am uitat-o 
Așteaptă-mă Emine, la tine sus eu vin.