– Nu mă-ntreba nimic în noaptea asta, Veronica,
Sunt fericit că sunt cu tine, și în brațe te am,
Stau în cerdacul tău, ne-ntâmpină cu soare ziulica
Cu glas de păsărele, zburând din ram în ram.
 
Mă simt la tine ca la mine-acasă, și în jur privesc
Cum vântul bate-ncetișor, mișcând pomii-n grădină,
Eu curg prin tine ca un fluviu, în noapte te iubesc 
Când tu îți despletești părul de aur, cu mana ta cea fină.
 
Numele tău e dragoste, focul ei nu o poate stinge
Nici mările albastre cu valuri înspumate,
Nu poate nimeni să îți stingă, inima-n piept ce frige
Numai eu cu dragostea mea, iubindu-te în noapte. 
 
Când nu sunt lângă tine, venin și farmec port in mine,
Înveninat de gelozie, și fermecat de ochii tăi blu-verzi,
Sunt fericit că ești cu mine mă scald în al tău zâmbet, 
Când dragoste-mi juri pe vecie, de teamă că o să mă pierzi.
 
- O dragul meu de-ai ști cât dor mi-a fost de tine,
De ochii tăi cei negri, de glasul tău plăcut,
Vedeam florile cum se ofilesc de jale pentru mine
Aș fi dorit pe-aripi de vânt să-mi trimiți un cuvânt. 
 
Cu ochii-nchiși simțeam cum îmi bat peste gând, 
Toate-amintirile cu noi și cu iubirea ce voiam s-o am,
Fără tine simțeam că mor, apoi reînviam din când în când 
Bătând în tâmple gânduri, ca ramurile-n geam.
 
Sunt fericită în cerdacul meu cu tine,
Simt viața mea cum e legată de a ta,
Eu te-am iubit și te iubesc, te voi iubi Emine,
Inima mea-n veci pentru tine va bătea.