Pe această foaie roză, îți scriu misivă Emine 
Punând în tristețea-adâncă, un strop din al meu parfum 
Slavici și Caragiale sunt mereu prezenți cu tine 
Numai eu cu a mea umbră, singură-s și plâng acum.
 
Îmi plâng soarta nemiloasă, Ștefănucă, al meu soț, 
S-a dus cu Vasile Burlă la vânat de rațe-n bălți,
A răcit, l-a luat cu friguri, dus e-n lumea celor drepți, 
M-a lăsat cu două fete, fără zestre, fără zloți.
 
S-a stins ca o lumânare și-am rămas făr'de-ajutor, 
Și-n ultimul său cuvânt, el mi-a spus să mă mărit, 
Că-s tânără, sunt o floare, să îmi fac un viitor 
Și să am grijă de fete, iar curtanții s-au ivit.
 
Ba un chipeș ofițer, ba un șef de la Finanțe,
Îmi fac curte cu-osârdie, și să știi că e așa;
Dar nu îmi pasă Emine, mă visez la tine-n brațe
Numai pentru tine dragă-mi bate tare inima.
 
Gândul meu e doar la tine, și-am să vin la București 
Să-mi iau documentele, după-al meu soț răposat,
Mă vei ajuta și tu, știu bine că mă iubești 
Mă gândesc cu drag la tine și aș vrea să-mi fii bărbat.
 
Și te rog să mă-nțelegi, pentru mine viața -i grea
Să iau pensia de urmaș pentru mine, pentru fete,
Parcă-am trăit două vieți, dar noi doi vom rezista
Și vom gusta fericirea, amândoi pe îndelete.